Ioana Aron
Romanian artist who has exhibited globally, thanks to various scholarships. Each culture I’ve experienced adds complexity to my art. Currently, I am writing a Ph.D. thesis on text-image relationships in media-saturated environments. Among my achievements, I have co-founded E T A J magazine, where I am also the Editor in Chief. My book, “The Field. IL Y A,” is now part of the collection of the National Museum of Contemporary Art of Romania. I received the Brancusi Scholarship, supporting a residency at Cité Internationale des Arts in Paris (2021). I had a Ph.D. scholarship at FAVu, in Brno, from December 2021 to September 2022. In 2022 I have been nominated for a monthly funds-ship from the JUXTA foundation. Fragments of my installation, “Dans Ma Rue,” were exhibited recently in various group shows, such as SNAC at the National Museum of Contemporary Art in Bucharest (2022) or the 2023 Neo Art Connect Annual at BRD Scena 9 (2023). Lately, my works have been part of shows like “Youg Blood 2.0” at Art Safari in Bucharest and SCAF 2023 (Sibiu Contemporary Art Festival) at the National Brukenthal Museum. My most recent solo exhibitions are “Cave of Forgotten Dreams” (National Peasant Museum in Bucharest, June-Sept 2023) and “A House, A Home” (2META museum, Slon, July 2023 – May 2024).
“When talking about Ioana Niculescu-Aron’s persona, the first thing to notice is her young age, seen in contraposition with her utterly long resumé. She started as a prodigy and, during her university years, she was constantly traveling, exploring, visiting schools and studios. Her unsettled spirit and nomadic character make her art complicated, and aerial, yet unfinished. She uses herself in relation to daily experiences, trying to absorb everything that makes her senses vibrate. Sometimes, from too much enthusiasm, she blends everything in the same pot, making the discourse hard to decipher. Nevertheless, she delivers a lot – paintings, drawings, objects, installations, collages, letters, videos, and poetry. Her gaze towards the others is surprised and innocent, even when she explores mature sides of womanliness, sexuality, or light psychoanalysis. She drives her ideas towards a romantic duality, transcribed in common keywords, such as the Good and the Bad, the Fairy and the Slut, the Seen and the Unseen, etc. ”
This is what Simona Vilău (Romanian curator and artist) was writing about Ioana Aron in 2017.
EXHIBITIONS
Ioana Aron anunță expoziția sa personală ca pe o confesiune. Tema pe care ea o abordează nu este deloc comodă, însă nu aceasta este ideea. Scopul expoziției este de a provoca vizitatorii să-și pună anumite întrebări și de a reflecta asupra urmărilor pe care le su abuzurile sexuale asupra femeilor. Ioana alege să defragmenteze instalația Dans ma rue la care lucrează de mai bine de doi ani și să expună pentru prima dată o părticică din aceasta. Pornind de la un fragment, ea construiește un întreg ambient inspirat de dimensiunile reduse ale locuințelor de la început de secol XX, spațiu unde femeile artist își petreceau pe atunci cea mai mare perioadă din timp. „Instalația Dans ma rue reprezintă o arhivă a lucrărilor și vieților artistelor din întreaga lume care au emigrat la Paris, iar în această categorie intră și cele care plecau din provence și se instalau la Paris – mișcare pentru care era nevoie de mult curaj în urmă cu un secol. Motivul pentru care fac acest proiect este de a arăta o altă latură a artistelor care, în timpul vieții lor, erau mai degrabă considerate pentru rolurile de modele sau muze. Aceste artiste sunt dovada că nu suntem modelați de o singură cultură și că istoria nu poate fi spusă dintr-o singură perspectivă. Un bun exemplu este artista americană Carmen Herrera (născută în Cuba), a cărei perioadă la Paris între 1949 și 1953 (în timpul Războiului Rece) i-a modelat și definit stilul. Este vorba despre un moment istoric în care multe artiste au învățat să îndure ca să poată să continue să își dezvolte propriul demers artistic. Cea mai importantă armă a lor era perseverența. Dans ma rue este o instalație pentru care împletesc textul cu imaginea. De la procesul de documentare până la execuție, mă raportez în egală măsură la jurnale și memorii ale artistelor precum și la locuri sau elemente vizuale emblematice. În procesul de elaborare al acestei instalații, includ, de asemenea, elemente scenografice, colaj foto, artă video și performance. Felul în care oamenii aleg să-și trăiască viața, activitățile pentru care fiecare optează, toate acestea sunt elemente care schimbă ireversibil spațiul urban. Sunt fascinată să caut în spatele gândurilor umane, iar în proiectul Dans ma rue, identific o voce colectivă a femeilor artiste care au început de pe străzile Parisului. Consider Parisul o arhivă vie pentru că pe străzile acestui oraș sunt păstrate cu sfințenie elemente din trecut care rezistă în deplină armonie alături de tot ceea ce apare nou. De câte ori mă plimb prin Paris am senzația că aflu câte puțin dețin secretele oamenilor care au locuit/ au trecut pe acolo înainte. Metafora mea este strada, iar toată lumea face parte din ea. Prin instalația aceasta spun poveștile unor artiste precum Milada Mareșova (Cehia), Oxana Shachko (Ucraina), Gabriella Lima (Brazilia), Wanda Mihuleac (România), Misia. Sert (Polonia), Leonor Fini (Argentina), Carmen Herrera (SUA), Mata Hari (Olanda), Isadora Duncan (SUA), Gertrude Stein (SUA), Marguerite Duras (Vietnam), Anna-Eva Bergman (Suedia), Tsuneko Taniuchi (Japonia), Toyen (Cehia), Alice Halicka (Polonia) etc.” (Ioana Aron)
Confession
Works
Contact
